Cred ca nu sunt singura femeie/fata din lume care intoarce capul dupa contururi irezistibile cand si ea le are si apoi o bate gandul la o iubire imposibila. Pentru ca oricare a patit asa, pot spune ca am ajuns si eu la concluzia ca nimeni nu e perfect caci si eu am avut inima umpluta de spini cand am constatat ca barbatul adorat ma inseala, chiar daca beneficiera atentiilor sale era o femeie ce arata infinit mai rau decat mine. Si atunci , normal ca mi s-a intamplat sa sufar ca nu mi-a fost dat sa fiu o femeie uimitor de frumoasa.
Am tresarit si eu cand am dat peste cate un exemplar masculin prevazut cu un design irezistibil..ca oricare alta desigur. Am insurubat capul pe strada dupa cate un specimen dotat cu jeansi bosumflati apetisant pe fese si m-am holbat pofticios la cate un tip din sala de forta. Dar.. trebuie sa recunosc, de iubit ,am iubit iremediabil barbati slabi sau miopi, fara prezentabilul pachetel din zona abdomenului, ai caror bicepsi se formasera mai degraba in exercitiul manevrarii vanjoase de tomuri. Dragostea mi-a inmuiat si mie inima, mi-a otravit dulce viata, rostul si pupilele. Poate ca barbatul pe care il iubeam nu parea frumos celor care il priveau cu nepasare. Dar eu stiam ca, asa cum luna se iveste senina doar dupa Cap Caliacra, fericirea mea nu poate rasari intreaga decat dupa promontoriul superb al umarului sau. Ca doar mainile lui, splendidele, finele lui maini masculine stiu sa-mi aduca sarbatorile magice ale trupului. Ca doar zambetul sau adorabil adunat intr-un singur cuvant se naste lumina dulce a fiecarei zile.
Sigur.. as fi vrut sa fiu spelndida, pentru ca asteptarea mea infinita si trista sa-si pastreze vesnic nobletea. Dar, cu adevarat, singurele dimensiuni despre care cred ca trebuie conservate cu strictete nebuna nu sunt acelea ale trupului. Ci masurile rabdarii de care avem nevoie pentru ca iubitii sa inteleaga ca inima noastra e unul dintre prea putinele sanctuare ale fericirii, formele tainice ale iertarii cu care ii primim de fiecare data, dupa ratacirile lor vinovate, vigoarea fortei de a pricepe ca dragostea pogoara peste noi nepermis de rar, intr-o viata ce curge cumplit intr'o singura directie; contirurile abrupte ale curajului de-a recunoaste ca in zadar, nopate de noapte, ne visam femeia perfecta, dar dimineata de dimineata ne trezim plangand...
[ Pentru toate cele care considera ca nu li s-a dat sa fie iubite de catre un tip demn de o atentie absoluta pe strada ]
