marți, 10 august 2010

Our little trip to prague







































































































































































































































































































































































































Viata in felii de portocale




" Nimeni si nimic nu ma poate opri, la ora cinci dupa masa,
Cand lumina e alba si-n magazii toamna miroase a praf adormit,
In iarba sa pun un pantof cu sireturi subtiri de matasa,
Asteptand sa se umple cu flori, si sa fiu fericit
.. " [ Emil Brumaru ]




Privesc in urma si-mi vad viata de pana acum impartita in felii de portocala care nu seamana deloc intre ele. Unele mai zemoase, altele cu samburi . Unele perfecte, fine, desavarsite in frumusetea lor. Multe imperfecte, acre. Etape din viata pe care le-am mancat din curiozitate ca sa le simt gustul, altele doar din dorinta de a manca ceva atat de colorat, dulce , minunat. Suferintele pe care le-am digerat cu greu, dar si bucurii pe care le-am savurat in nelipsita lacomie.
Nu m-am simtit niciodata indreptatita la fericire. Si, poate doar de aceea, n-am primit'o decat rar, dureros, parca cumva importiva vointei mele. Si totusi clipele alea nu pot fi inlocuite cu un alt ingredient, ori alta savoare, clipele astea imprastie sentimentul implinirii peste tot trecutul meu, cu o forta care le face sa valoreze mai mult decat toate nesfarsitele ore in tristete.
Au trecut anii, s-au risipit iubiri. Uneori am vrut sa alung si amintirile frumoase, pentru a-mi indreptati actualul. Dar pana la urma , ce -as mai fi fara ele ? Un suflet dezradacinat.
Aud mereu in jurul meu oameni care se plang ca au imbatranit fara sa-si dea seama. Femei care incearca sa scape de riduri, ori barbati care inauntrul lor se simt adolescenti si sufera vazandu'si varstele trupului. Iar eu, paradoxal, ma uit in fiecare dimineata in oglinda si ma minunez ce tanara sunt la chip, pentru atatea amintiri pe care le port, pentru atatea amintiri care vor urma, pentru tristetile care s-au dus , ori pentru bucuria care-mi lumineaza sufletul acum. Sunt prea tanara pentru atata fericire.

luni, 24 mai 2010

I want !!

I want to be a lost poem in a stranger's coat , that conveys the importance of you.
To assure you of my desire, to assure you of dreams, I want all the possibilities of you in writing. I want to give you your reflection, I want your eyes on me, I want to travel to the lightness with you and stay there, and I want everything before you..eveerything before you to follow us like a trail behind me.
I want never to say goodbye to you, even on the street corner or the phone.
I want , I want so much..Im'm brethless.
I want to put my power into a poem to burn a hole in your poket so I can sew it.
I want my words to scream through you.
I want the poem not to mean that much. And I want to contradict myself by accident, and for you to know what I mean. I want you to be distant and for me to feel you close.
I want endless days it's day end..nightime never to end when is night.
I want all the seasons in one day. I want the sun to set before us and come up in front of us.
I want wather up to our waists and to be drenched by the rain, up to our ankles with holes in our shoes..with holes in our shoes... I want to think your thoughts because they're mine. I want only what's urgent with me.
I am far from perfect. But I will be perfect for the imperfect someone who is perfect for me.

vineri, 12 martie 2010

Sentiment profund




Era instens si imi placea
Totul era verde, curat si m-ametea
Inchideam ochii, intinsa pe spate
Eram prezenta, dar totusi foarte departe...