vineri, 25 iulie 2008

FRUMUSETEA CA ARMA







" Ceilalti lupi m-ar sfasia daca ar sti ca urletul meu e in realitate un plans " - Octavian Paler ( " Impostura")











Sunt om si nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este strain. Tanjesc dupa intelepciune. Ma emotionez in fata cuvintelor turnate in forme perfecte. Invidiez geniul, coerenta, profunzimea spiritelor mari. Ard de admiratie in fata a tot ceea ce poarta semnul infinitului.

Si totusi , daca deasupra mea ar pogori un miracol care mi-ar da dreptul sa-mi pun o singura dorinta, prin care sa cer sa fiu altcumva, altceva, mai ceva decat sunt, n-as destula tarie sa strig dupa o inmiita putere de munca. N-as avea curajul sa cer minunea eruditiei. Nici virtutea constructiilor artistice desavarsite. Nu m-as incumeta sa implor descuierea portilor catre lumile spiritului etern. Prea lunga mi s-ar parea calea pana la salvarea sufletului nemuritor.
Oglinda are doua fete! a strigat Barbara Streissand intr-un film pe care l-a regizat chiar ea. Ca sa primeasca dragostea dupa care tanjeste, ca sa aiba dreptul la fericire, o femeie trebuie sa fie inainte de orice altceva , frumoasa!! La ce bun sa ne prefacem ? Conditia e ogligatorie necesara. Si, ca sa fie toate destinele feminine complicate, nu e nici macar suficienta! Slefuirea intru implinire incepe abia dupa ce cloisonné - ul a fost pus la punct in cele mai mici detalii si nuante.

Ce sa faci daca nu te-ai nascut la umbra unei amprente genetice norocoase? N-are rost sa te resemnezi intr-o lume in care criteriul primordial de acces la fericire este ambalajul lucios si fara denivelari scapate de sub control. Pana la urma, poti avea si tu ceea ce au celelalte si mai mult decat atat. Intr-un univers in care toate femeile sunt frumoase, cele destepte au castigat din start toate bataliile.

Nu mai exista de mult caste ale infrumusetarii. Traim intr-o epoca in care a fost abolita comdamnarea la uratenie. Frumusetea este o arma si trebuie sa invatam unde si cum o putem afla sau achizitiona, cum o putem utiliza cu maiestrie fara sa o uzam. N-are rost sa plecam ochii in pamant si sa mimam jocul indiferentei. In acest veac se poarta frumusetea si trebuie sa muncim, sa asudam, sa economisim, sa flamanzim, sa ne incordam, sa ne dam de trei ori peste cap ca s-o dobandim. E nedrept, e ridicol, e dramatic, dar nu se poate altfel.

Daca deasupra mea ar pogori dorinta prin care mi s-ar da dreptul sa-mi pun o dorinta prin care sa cer sa fiu altcumva, altceva, mai ceva decat sunt, as cere, cu nesimtita incapatanare, mai multa frumusete. Sunt femeie si nimic din ceea ce este femeiesc nu-mi e strain.